A fost odata ca nici odata un print frumos cu parul balai si ochii precum cerul cu fata alba ca de marmura ,si brate lungi frumoase .

   In imparatia tatalui sau domnea camul si voia buna,oamenii erau intelegatori si se ajutau unii pe altii.

    Pierdut in ganduri de copil tanarul printisor nu se gandea decat la frumoasa lui gradina de care avea atata grija si de iazul cu pesti unde se relaxa seara pescuind nu cu prea mare succes visand ca poate o sa  o prinda odata si o data pe mara vestitul peste la care se gandeau toti pescarii si care ii rupesese de cateva ori acele.

    Cand intr-o seara cand se plimba pe aleile gradinii sale vazu o fata atat de frumoasa incat il fermeca pe loc ,era inalta cu ochii verzi aprinsi cu parul negru acoperit de un val de matase fina intr-o rochie usoara alba megea atat de relaxata incat ta narul porni spre ea dar cand sa ajunga la ea aceasta grabi pasul inacat nu o putu prinde.

  Au trecut apoi zile triste si nopti amare caci tanarul se gandea doar la ochii ei verzi in care te puteai pierde la trupul ei frumos si la chipul ei acoperit .

   Pana intr-o  zi cand placat la vanatoare printul a trecut prin regatul regelui Vijelie poreclit asa pentru temperamentul sau si pentru furia dezlantuita a acestuia,ochii lui erau negrii de furie  ,pletele ii acopereau fata si suparacios si prost dispus era intodeauna.

   In regatul lui nu avea voie nimeni sa petreaca sau sa fie fericit ,asa ca oamenii erau mai mereu  inchisi si reci.

   Pornind in goana dupa mistreti tanarul nu a realizat ca trecut hoatarele imparatiei si a manat calul mai departe avantandu-se in hadurea cea deasa.

   Cand,la un moment dat iesi intr-un luminis si vazu fata gandurilor si viselor lui,ochii ii se luminara si fata ii se umpu de  bucurie.

    -Tu esti,da tu esti fata  din gradina mea,tu esti fata visurilor mele.

    Atunci fata se retrase si fugi ca  sa nu o poata ajunge dar el insista si o urmarii,o prinse de mana si ii zise:

   -De ce fugi de mine,fata frumoasa?

   Atunci fata se incrunta si ii spuse:

    -Habar nu ai tu cine sunt eu,asa ca mai bine lasa-ma in pace si fugi cat mai ai timp.

   Nu nu voi fugi zise el nu imi e frica  de nimeni si de nimic si ti- voi dovedi.

   Ai auzit tu oare de inparatul VIjelie?,El este tatal meu si nu va permite ca eu sa parasesc acesta imapatie si mai mult va pune sa ti se taie capul pentru nesupunerea si obraznicia ta.

   El ignorand spusele ei se duse a doua zi la imparat sa ii ceara mana,cand auzi acesta se innegri de furie si ii spuse:

   -vei avea fata doar dupa ce vei trece cele trei probe inpuse de mine ,daca vei supravietui bineinteles,infruntarea taurului fioros din Bales,capturarea Bales,prinderea pasarii aurii,iar cea de ateia si cea mai grea este  traversarea gradinii de foc fara a trezi bestia neinfricata numita Hares.

    Cele trei incercari erau cum nu se poate mai grela deoarece se stia  ca taurul din Balrs era o fiara si ca multi murisera in incercarea de al infrunta si de al supune,pe de cealata parte pasarea aurie era pe cat de mica  pe atat de sireata si nu se lasa usor prinsa caci fiindca era foarte nica se strecura foarte usor prin unghere si pana acum nimeni nu a reusit sa o prinda,bestia numita Hares era o fiinta oribila cu  trei ochi in  frunte,ochii de pisica ,auz fin si chiar si ceva mai mica adierea a vantului era auzita de care fiorosul Hares.

  Tanarul la auzul  poruncilor vijeliosului imparat se retrage doi pasi innapoi si apoi privind fata ii zice:

    -imi voi incerca norocul pentru ea as face orice  si pleca la drum.